Anul 2014 a fost primul an de viata al bloguletului meu, aproape 500 de persoane i-au dat o sansa printr-un like si, sper eu, nu regreta ca au facut-o. Poate in noul an mai multi parinti vor calca pragul virtual al acestui blog pentru a descoperi impreuna tainele jocului si educatiei copiilor nostri.
Am invatat o multime de lucruri, am citit foarte multe bloguri de pe la noi, dar si de pe afara, am invatat, m-am inspirat, am preluat idei. O parte le-am pus in practica, o mare parte sunt pe lista de asteptare (timpul asta bata-l vina).
Am citit carti si articole despre early learning si metoda Montessori, mi-am invatat copilul sa craftuiasca cu placere, ne-am jucat, am pictat, am decupat, iar pitica am inceput sa o initiez usor usor in tainele Montessori. Practicam partial Montessori, nu pentru ca nu am vrea, dar locatia, bugetul si multe alte considerente nu ne permit sa o facem 100%. Este bine si asa zic eu.
Ce urmeaza? Este un an greu pentru mine. Din luna mai ma intorc la serviciu si-mi este teama ca nu voi reusi sa fac tot ce mi-am propus cu ai mei copii. Totusi, pana atunci mai am de citit o multime de carti, in special pe metoda Montessori si parenting. Sunt atat de multe lucruri pe care nu le stiu, ma simt ca o furnica la poalele unui munte de cunostinte (am citit undeva chestia asta si mi-a ramas intiparita) si simt ca timpul nu ma ajuta.
Sper sa ma pot organiza foarte bine astfel incat sa pot continua munca pe care am inceput-o acum un an. Imi pare rau ca m-am trezit prea tarziu si nu a beneficiat si baiatul cel mare de toate avantajele pe care le au early learning-ul sau metoda Montessori, dar imi doresc macar la cea mica sa schimb ceva.
Oricum, in ultimii doi ani de cand practic cu Radu un homeschooling partial, s-au vazut rezultatele. Si-a dezvoltat motricitatea fina foarte bine, creativitatea incepe sa ia avant, a inceput sa fie preocupat si de multe alte lucruri in afara de masinute. La capitolul "cumintenie" mai avem de lucrat :), dar o mare parte a razvratirii se datoreaza venirii pe lume a surioarei sale si implicit scaderii atentiei catre el. Incet, incet se rezolva si problema asta si nu o mai vede ca pe inamicul number one :).
Cu pitica am facut foarte multe activitati, unele o incanta, altele nu. Marea ei pasiune sunt cartile. De ceva timp nu mai are rabdare deloc sa-i citesc, dar rasfoieste cu placere paginile si "ma intreaba" folosind degetelele :). In schimb, daca-i citesc fratiorului mai mare isi face de lucru pe langa noi, se joaca in liniste, aparent fara a ne acorda atentie. Astept sa mai creasca putin si sa-i revina rabdarea de a asculta povesti.
In concluzie am avut un an reusit, se putea si mai bine, dar asta este.
Pentru 2015, pe partea aceasta de educatie si blogging, imi doresc putere de lucru, rabdare, organizare eficienta si timp mai mult daca s-ar putea.
La multi ani!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu